Jurnal de tabara English Adventure Camp 2015 – Ziua 7
January 13, 2016
De ce limba engleza?
January 13, 2016

JOCUL – modul perfect
de a pune bazele unei educaţii solide

Orice părinte îşi doreşte ca micuţul să se descurce foarte bine la şcoală și nu numai. Secretul pentru ca acest lucru să se întâmple poate părea paradoxal: jocul.
Mulți părinți consideră că jocul și învățătura nu au nimic în comun și îl asociază cu lenea, timp pierdut, lipsa de activitate, iar doar în cazul cel mai bun recreere.

„Nu te mai juca și treci la treaba!” am auzit adesea în anii noștri de școală și acum probabil avem tendința să adresam aceleași imperative și copiilor noștri. Totuși, așa cum intuiți deja proabil, prin joacă învățăm o mulțime de lucruri fără de care învățatul devine aproape imposibil.

Înainte să avem pretenţia ca micuţii să reţină informaţiile structurate şi stabilite de autorităţi, orice minte fragedă are nevoie de putere de concentrare, răbdare, capacitate de a corela informaţiile noi cu informaţiile deja cunoscute, disciplina de a aştepta, curiozitate şi iniţiativă, curajul de a pune întrebări, etc. Pe lângă toate acestea, micuţii mai au nevoie de abilităţi sociale, iar acestea se asimilează cel mai bine prin… aţi ghicit: joc!

Importanța jocului în formarea copilului

jocul-216x300Înainte de orice altă formă de educaţie, un copil va deprinde aptitudinile cu care va rămâne toată viaţă prin joc şi interacţiune cu alţi copii. Este demonstrat că o activitate distractivă, plăcută pentru cei mici are mai mult potenţial de învăţare decât orice altă activitate. Importanța distracţiei devine aparentă dacă luăm în considerare deschiderea şi motivaţia copiilor de a învaţă atunci când învăţarea se face indirect, prin joc, într-un grup social în care copilul interacţionează uşor şi cu plăcere.

A învaţă este o disciplină în sine, iar primele eforturi de a învaţă ar trebui încurajate de activităţi care să-i încânte pe cei mici. Evident, la diferite vârste jocurile vor fi diferite, concentrându-se pe funcţii motorii, cognitive şi emoţionale de baza, apoi din ce în ce mai complexe. Învăţăm să ne jucăm din primele luni de viaţă: începem prin a ne juca cu degetele şi obiectele din imediată apropiere, apoi cu diferite piese de construcţie şi jucării, inventăm poveşti folosindu-ne imaginaţia, exersându-ne exprimarea şi puterea de convingere, dar şi umorul, cunoştinţele despre viaţă şi experienţă personală.

O figura ilustră în domeniul dezvoltării mentale şi psihologice ale copiilor, Dr. Bruce D. Perry declara: „Jocul ia multiple forme, dar la baza oricărui joc stă plăcerea – o componentă importantă a procesului de învăţare”. Jocul are potenţialul de a îmbunătăţi o mulţime de abilităţi fizice de la a merge, a alerga, a lovi cu piciorul, a sări, a se coordona, a-şi menţine echilibrul, apoi putem vorbi despre abilităţi de fineţe şi artistice, de a desena, a colora sau a picta.

Jocul va antrena abilităţile micuţilor de a comunica, de a lucra în echipă, de a se coordona unii cu alţii, de a crea strategii, de a anticipa mişcările adversarului, de a intui următoarea mişcare a co-echipierului.

De ce este bună „plictiseala”?

jocul-plictiselii-150x150În era tehnologiei şi a internetului, permitem din ce în ce mai puţin copiilor să-şi manifeste creativitatea şi spiritul inovator, iar în absenţa jocului pe calculator, aceştia declara prea repede că s-au plictisit. Paradoxal sau nu, „plictiseală” joacă un rol vital în educaţia copiilor. În momentele de plictiseală create de singurătate sau de absenţa stimulilor externi, copiii creează jocuri din orice au la îndemână: creioanele stau în picioare şi devin personaje, obiectele de îmbrăcăminte devin peisaje, o măzgăleală prinde viaţă într-o poveste inventată etc. În plus, în solitudine copilul îşi dezvoltă gândirea şi imaginaţia prin simplă analiză (joacă cu ideile) a evenimentelor pe care le-a trăit, prin restructurare şi reorganizare lor, prin fantasmare în dialoguri cu diferite persoane reale, personaje din poveşti sau chiar imaginare. În absenţa sentimentului de plictiseală, copilul nu are şansă să-şi dezvolte toate aceste abilităţi, ci dimpotrivă îşi cultivă nevoia de diversitate continuă şi imediată, iar sentimentul de nemulţumire nu va întârzia să apară.

Primul inhibator al jocului era până acum aproximativ 10 ani televizorul întrucât privitul la televizor este o activitate pasivă şi necreativă. În ultimii ani locul televizorului a fost luat de calculator şi tabletă, dar şi de supraaglomerarea copilului cu programul de după-şcoală sau alte activităţi. Desigur că nu vom pleda aici pentru lipsa activităţilor, fiecare joacă rolul ei în dezvoltarea copilului, însă insistăm asupra faptului că momentele de aşa-numită plictiseală în lipsa oricărui stimul extern (incluzând aici familia şi grupul de prieteni) sunt la fel de importante şi nu trebuie devalorizate sub nicio formă.

Recomandări pentru părinți

Recunoaşterea importanţei jocului în vieţile copiilor este un pas foarte important, iar Înalta Comisie a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a declarat in 1989 ca „jocul” este un drept fundamental al oricărui copil. Din păcate, statisticile arată ca în ultimii 25 de ani, timpul petrecut de copii jucându-se a scăzut din ce în ce mai mult. Efectele acestei descreşteri în timpul de joacă şi creşteri în timpul petrecut academic, sunt surprinzătoare pentru mulţi oameni şi deloc pozitive: de la depresie, la anxietate şi stres, ceea ce conduce la boli cronice la vârste fragede.

Academia Americana a Pediatrilor susţine că jocul este cel care ajută dezvoltarea abilităţilor sociale ale copiilor, abilităţi vitale în societate: lucrul in echipă, a împărţi, a negocia, a rezolva conflicte şi a fi auto-didact. De asemenea, Academia Americana a Pediatrilor face o serie de recomandari pentru orice părinte ce doreşte să readucă echilibrul în viaţa copilului său:

  • Permiteţi copilului să se joace nestructurat pentru a-şi pune în valoare creativitatea, puterea de reflexie şi să se relaxeze
  • Încercați sî ânfrânați reacția imediată de a vă ajuta copilul atunci când este în dificultate. Da-ți-i timp să gândească și să găsească singur soluții, însă nu exagerați. Este important copilul să știe că dvs reprezentați o resursă valoroasă, dar și că el este capabil să se descurce singur.
  • Încurajaţi copii să se joace activ, alergând, căţărându-se, în locul distracţiei pasive, de tipul televizor sau computer
  • Cumpăraţi pentru copii dumneavoastră jucării „adevărate”, care să le pună la lucru imaginaţia si creativitatea
  • Petreceţi timp liber, neplanificat şi nestructurat cu copii dumneavoastră
  • Permiteţi copiilor să participe la alegerea activităţilor extracuriculare

Nici o extremă nu va fi benefică pentru dezvoltarea copiilor, deci recomandarea mea finală ar fi să încercăm mereu să găsim un echilibru între joc liber, structură şi disciplină, pentru a-i pregăti pe cei mici pentru încercările vieţii.

Pro Erudio
Pro Erudio
Suntem o echipa formata din profesori tineri și pasionati de meseria noastra. Avand cel putin 10 ani de experienta atat in sistemul public, cat și in cel privat, cunoastem in detaliu atat avantajele, cat și dezavantajele ambelor sisteme de invatamant si va putem astfel oferi cursuri de buna calitate prin imbinarea metodelor traditionale specifice primului, cu cele moderne pentru accelerarea invatarii.